#718

jivina stă cu flinta înşurubată-n vertebra mea, jur

ce ne-am mai distrat nu-i aşa am uitat de noi am alergat unul în cercul celuilalt ne-am spiralat paşii şi acum mângâiem cu mai multă zbatere de os eu te-am creat pe vremea când încă stăteai cu nasul lipit de piepturile lor făceai compromisuri ziceai poate că mâine... şi mâinele bătea toba pe alte meleaguri şi mintea ta mă compunea pe mine credeai /de fapt/ eu de aici te pregăteam te compuneam te amestecam te făceam numai bună ca să mă întâlneşti înţelegi ceva lumino

nu sunt nici eu p u t e r n i c

*
spre a-z-u-g-h-i-a drumul e încurcat
în serpentine ca în nu-te-supăra-frate
inimile se umplu din nou cu teamă
şi mama noastră e un copil
şi nouă ne e teamă
să nu cadă să nu se lovească
 să nu înghită ceva
*
când ajungi acasă te transformi
nu mai ai nicio părere despre tine
 frica are nevoie doar de o pompă
ea stă la pândă să se absoarbă în stomac
şi să rămână acolo
la căldură

un piston
care acţionează asupra creierului
şi doare ca naiba
şi vine de nicăieri
şi e la fel pentru toţi

*
 deschid ochii mari pleoapele mari
cât de mari pot
şi lacrima se întinde uleioasă apoi strâng
şi ea se clipoceşte subtil
se sparge în aer
şi nu vede nimeni
apoi deschid iar pleoapele larg ca două guri mici albastre

 *
NOUĂ NE PLACE INFINIT DE MULT LUMINA
NOI FACEM DRAGOSTE ÎN LUMINĂ CU OCHII DESCHIŞI
IAR ATUNCI CÂND ÎI ÎNCHIDEM
OCHII NOŞTRI DESCHID ALŢI OCHI ÎN ALŢI OCHI
CARE SUNT OCHII DE SUB ALTE PLEOAPE

alt fel

pentru macaragiul meu
aş trece prin toate straturile atmosferice
aş pupa boturi de avioane
mi-aş ondula părul în elice
şi dacă şi numai dacă e cazul
aş înota bras pe stele

aşa de înaltul meu macaragiu
stă deasupra mea împinge manete
cu mâna dreaptă înfulecă
sandviş cu cevaşimultămaioneză
colţul unsuros al gurii i se lăţeşte
când de jos mâinile mele ca nişte palete
îi fac semn mă salt pe vârfuri
să mă vadă

el se uită înspre mine ca la o pată
cu păr eşarfă şi tenişi galbeni
pentru femeiuşca asta aş face găuri
în cer aş prinde-o-n cârligul macaralei mele
pe post de momeală pentru dumnezeu
pentru dracul ăsta de femeie aş face
facultate şi dacă şi numai dacă e cazul
norul felii

de când nu mai e pe excavator
şi viaţa e parcă mai frumoasă
şi pâinea parcă mai bună

şi găurile din cer parcă aruncă
un alt fel de ploaie

asistolic

mi-au dezertat verbele

o să te
cuprins de fire
când mă voi fi
pradă-n gând
va
cumva
cuvântătoarea
peste linişti să mă
plâng în palme
când vei
cum
deşucheată-alcătuire
nu te nu mă lângă drum
se vor apă în potire
o să te
legat de mal
când mă vei fi
dor de ducă
vor
cândva
corăbiile
peste tine să mă
nucă