nu sunt nici eu p u t e r n i c

*
spre a-z-u-g-h-i-a drumul e încurcat
în serpentine ca în nu-te-supăra-frate
inimile se umplu din nou cu teamă
şi mama noastră e un copil
şi nouă ne e teamă
să nu cadă să nu se lovească
 să nu înghită ceva
*
când ajungi acasă te transformi
nu mai ai nicio părere despre tine
 frica are nevoie doar de o pompă
ea stă la pândă să se absoarbă în stomac
şi să rămână acolo
la căldură

un piston
care acţionează asupra creierului
şi doare ca naiba
şi vine de nicăieri
şi e la fel pentru toţi

*
 deschid ochii mari pleoapele mari
cât de mari pot
şi lacrima se întinde uleioasă apoi strâng
şi ea se clipoceşte subtil
se sparge în aer
şi nu vede nimeni
apoi deschid iar pleoapele larg ca două guri mici albastre

 *
NOUĂ NE PLACE INFINIT DE MULT LUMINA
NOI FACEM DRAGOSTE ÎN LUMINĂ CU OCHII DESCHIŞI
IAR ATUNCI CÂND ÎI ÎNCHIDEM
OCHII NOŞTRI DESCHID ALŢI OCHI ÎN ALŢI OCHI
CARE SUNT OCHII DE SUB ALTE PLEOAPE