coasta blanca

în seara aceasta

cu aceeaşi cantitate nesigură de rimel
cu gulerul pulovărului bej până sus pe bărbie
voi rătăci intenţionat drumul

voi merge spre staţia opusă obişnuinţei mele
ca o trufă brunetă gâdilând aerul
voi mânca şi după ora cinci fără frică
mă voi parfuma strident purblanca dilatând
nările maladiilor din proximitatea
curăţeniei mele

voi renunţa la tot ce ştiu pe de rost
voi strânge garoul pe inimă să-i fac mijlocel
s-o scot la defilare colecţia de toamnă
cu sângele pe şal şi cu un soi de ruginire
fermecătoare gloss style

voi da această coastă bătătorită cu nume de femeie
în schimbul necunoscutului deplin
care mă aşteaptă căscat

totul e să ştiu când
să cad

în fond
fiecare dintre noi are dreptul
la o carne mai veselă
la o altă mâncare de peşte
la altă pereche de ghete

că doar o viaţă avem


*

după care
le-am băut

sticluţele mici şi prelungi
cu poţiuni efervescente în care
colcăia vie câte o dorinţă
veneau pe bandă rulantă spre
dumnezeu

cu gura deschisă uriaşul le primea
strângea ochii precum o zână
şi înţelegea

dorinţa mea era una patetică
dar înaltul nu a râs

îmi doream un magnet special
care să-mi ţină vertebrele îmbrăţişate
când o fi să mă treci

şi desigur
o piele mai fermă


*


mie
când îmi tremură genunchii
şi nu pot să ascund asta
îmi trec şapte nori prin urechi
inima mi se face cât un polip
zvâcnind la intrare aerul

ţie când ţi se umezesc ochii
îţi răsar din spate nişte iele atât de frumoase
încât ameţesc cu teama că ai să le striveşti
ghemotoace de plasmă dintr-o clipire

măcar asta n-ar trebui să ne fie teamă să facem
în acelaşi timp:

eu să tremur
tu să plângi