1879_4

din mers

bărbatul-A
dătătorul din aripi
stă în mine cu chirie
îmi remaiază dresurile
drept răsplată
îl las să-mi frământe sânii
de pe dinăuntru

cu mâna lui ucid
cu mâna lui adaug
încă un disc metalic
pe halteră

A-bărbatul
îmi cârpeşte inima
cu fire străvezii
de lumină

mi-e teamă că n-o să-l ating niciodată
decât dacă mă desfac cuminte conservă
şi intru şi eu în mine
cu chirie

să-ţi vină bine vremea şi să nu ştii că-ţi vine

o să-l vărs simplu şi întreg
pe gură într-o dimineaţă
bărbatul-A va luneca din mine
cu braţele pline de dresuri remaiate
cu un rid zâmbăreţ la marginea privirii
cu pielea murată de apa mea

acum
el orbecăie bolnav în afara noastră îmi suge un deget
şi nu ştie

7 comentarii:

Anonim spunea...

superba creatie.:D

Anonim spunea...

De ce toate astea?

elena spunea...

esti minunata!!

Alexandru Popovici spunea...

Cand va veni dimineata taierii capului, ma suni.

Anonim spunea...

surubika, draga de ea

Andreea spunea...

genial.

mihai spunea...

bai ceea ce faci tu aici e foarte tare, frate..cand intru la tine pe blog simt un miros aparte si-mi dau seama ca sunt in calduri