ora doi

m-am răzgândit dar nu din pricina băluţei tale fermecătoare care îmi face cu mâna ei de băluţă de salivă încălzită de fiecare dată când povesteşti cu patimă dinspre trecutul ăla din care de fapt vii cu lanţuri la mâini la picioare în jurului gâtului şi cu o pânză care îţi acoperă pieptul un giulgiu cu imaginea ei adela

când mă iei în braţe o simt între noi

sare din pieptul tău şi mă muşcă de umeri

eu veneam ca de obicei ruptă de la serviciu transpirată cu un ten ruşinos că-n tramvai nu e nici aer condiţionat nici simţire şi fugeam repede în baie să nu mă vezi aşa tu veneai după mine dintr-un colţ în altul al casei schimbam cuvinte şi apoi încercam

între noi căţeaua mă muşcă de umeri

ţi-era şi ţie frică de becurile aprinse şi de mirosul meu de femeie care poate fi şi nevastă şi camarad şi sfântă şi curvă absolut orice femeia-orice adormea după tine şi se trezea înaintea ta cu un permanent sentiment că a uitat o chestie că mai e ceva de făcut că nu asta e ea că trebuie să mai vezi că mâine va avea timp să îţi arate da mâine va face nefăcutul şi o să o ajuţi şi tu

mâine era mort
căţeaua e cu noi în herăstrău pe iarbă

nu pot să spun că mă grăbesc undeva dar este limpede că e vremea să fac un copil de fapt toată goana asta cu amor propriu şi cu masterat toată lupta asta e pentru că vreau un copil tu ziceai ar trebui să fie pentru mine doar pentru mine că pe mine mă am eu gândeam că eşti egoist imatur incomplet şi irecuperabil mi se strângea în stomac nodul se întărea nodul cu fiecare concept din ăsta de libertate în care eu nu mai puteam să cred aşa ca la cinşpe ani pentru mine ora doi e ora unu

dar eu cu tine şi cu ea căţeaua pe giulgiul pieptului tău
suntem trei

trebuia s-o facem fără preludiu dar pe spatele amândurora cresc nişte vini fiecare cu ale lui intri şi ieşi din mine iar eu îţi mângâi vinile urc şi cobor pe tine iar tu îmi mângâi vinile de obicei aşa le şi ucidem aerul circulă apoi prin noi stăm lipiţi de cearşaf cu ochii-n tavan ne ţinem de mână şi din piepturile noastre ies pe rând moliile reptilele vulturii şi racii rămânem frumoşi

căţeaua şi ea pe pled mârâie-n vis

am făcut duş şi am ieşit mândră ştiam că o să mă vrei privirea ta s-a agăţat de buza mea de jos şi fără să mă atingi ai zis mâncăm şi noi ceva aşa că în bucătărie mi-au dispărut fandoselile am devenit comună şi mirosind a omletă şi a vinete încă pe tăblie

ne-am aşezat tăcuţi şi-n stânjenire cumva eu cu iaurtul tu cu toate cele în fond la masă suntem ca în grădina lui dumnezeu în fond la masă chiar suntem bărbat şi femeie

căţeaua la picioarele noastre
fixându-ne gura