probă de sânge

doi zece doi zece probă de sânge

spune-ne ceva frumos despre tine

sunt atât de înaltă încât păsările se izbesc de umărul meu.
adorm cu picioarele-n mare ca-ntr-un lighean de tablă.
sunt atât de înaltă încât mie nu-mi trebuie trenuri poştaşi şi avioane, ajung oriunde printr-o săltare.
trebuie doar să mă aplec să pot trece pe sub cer.

spune-ne ceva trist despre tine

mă diluez de dragul întregului

spune-ne ceva vesel

un banc?

un banc.

eu însămi sunt o glumă de care râd de fiecare dată când mă iau în serios. nu-ţi vine şi ţie?!

ba da, recunosc.

(pauză de râs: hi hi hi şi ha ha ha, ho ho ho şi lalala)

spune-ne despre ceea ce îţi doreşti cel mai mult în acest moment

în acest moment şi, de fapt, de-o vreme îmi doresc un radio cu căşti, să nu-mi mai intre prin urechi mâinile oraşului cu sunetul şi mirosul lui şi să mă scotocească hoţeşte, să îmi îndrepte spatele de pe dinăuntru, să îmi îndoaie genunchii a rugă ori a zbor,
ci doar să merg pe nişte văi cu soarele în cârcă, să am pasul înalt şi mâinile oricât de prelungi pe lângă corp, părul prins anapoda şi pantalonii ăia lălâi şi decoloraţi, cu buzunare pe pulpe.
în ele să duc spre-o colibă oarecare nişte castane.
ai înţeles de ce îmi doresc un radio cu căşti?!

cred că n-am înţeles cum poţi să îţi doreşti cel mai mult în acest moment un obiect

asta pentru că tu nu tunzi iarba

lasă asta spune-ne ceva dureros despre tine

depind, deci exist

reformulează

exist, deci depind

spune-ne ceva omenesc despre tine

uneori gingiile mele se umflă şi un curent de foame hăuleşte prin ele, săltându-mi dinţii neregulat.
atunci tremur.
îmi fac un ceai,
cu o cană în mâini privesc pe-o fereastră cum femeia vine grăbită spre casă, cu două sacoşe mari, şi cu un copil, prins de una dintre ele.
nu sunt eu.

spune-ne despre un regret

n-am învăţat să cânt la pian

spune-ne despre o împlinire

am învăţat să cânt la pian în gând

spune-ne despre dragoste

într-o zi am vrut atât de mult să sărut un bărbat încât, nesărutându-l, a intrat în mine cu totul

şi dragostea unde e în asta?

în spinările noastre, întoarse una la alta,
fiecare pe vertebrele ei.
cu noi cu tot.
în urmele noastre colcăiau nişte neputinţe aşa de frumoase că tu ai venit atunci,
mi-ai frecat încheieturile ca să pot să vărs
şi mi-ai zis că ele sunt, de fapt, un curaj.

îhîm, îmi amintesc, te-am minţit

mi-a plăcut să mă minţi

tu minţi?

oho.
într-o zi l-am rugat pe Dumnezeu să facă bine tuturor oamenilor.
nu voiam decât să par amabilă.
voiam să îmi fie mie bine.
şi mai voiam un radio cu căşti.

spune-ne despre păcate

cu cât am înfăptuit mai multe, cu atât am simţit că trăiesc de-a binelea. desigur, după fiecare dintre ele, a urmat o răstignire.
fără răstigniri nu poţi afla din ce material ţi-e crucea.

crucea ta din ce e?

din carne

ţi-e foame?

nu mi-e nimic altceva mai mult decât foame.
sunt un animal în dezvoltare.
amuşinez vânez ucid. gust plescăi sorb râgâi.
apoi mă culc în miezul florilor, lângă bondari.
fecundez lumina, dacă şi numai dacă, am chef.

naşti ceva?

numai pe gură. aburi respirări sânge apă cuvinte.

ai sex?

am

spune-ne ceva despre sex

sunt un animal


spune-ne ceva despre ce îţi place să faci

să vorbesc cu tine,
să ciupesc din tava de plăcintă un colţ,
să rotesc codiţa mărului abcdefghi, oooo, cineva cu I mă Iubeşte,
să îmi frec călcâiele cu piatră ponce,
să îmi bag nasul în pernă când dorm,
să frământ cozonacii,
să sărut mâna bunicii,
să vorbesc cu necunoscuţi pe stradă,
să fac vânzătoarele să zâmbească,
să trec pe roşu,
să mă joc cu privirea în tramvai,
să adorm după ce beau cafea,
să citesc ştiri economice,
să spăl la mână,
să lustruiesc ghetele,
să fac forme geometrice pe hârtii când vorbesc la telefon,
să inventez cuvinte,
să miros.
cred că cel mai mult îmi place să miros.

(pauză de miros)

spune-ne de ce îţi este cel mai teamă

mi-e teamă că o să orbesc într-o zi.
mi-e teamă că îmi vor creşte ochi în palme şi că tot ce voi atinge, va clipi.
mi-e teamă că tot ce voi atinge,uneori, va plânge.

(pauză lungă de văz)


*

într-o curbură din stomac,
un pitic cu aripi şi o pitică fără pleoape
repară un reportofon

doi zece doi zece
probă de sânge

6 comentarii:

Qu spunea...

interesanta proba de sange/analiza/interviu... :)

Miky. spunea...

e nebunie.imi place muuuuult.

ma ning in fluturi spunea...

"cred că cel mai mult îmi place să miros." si eu sunt obsedata de miros si aceasta poezie miroase atat de sincer precum laptele abia muls.
voi incheia cu o reverenta inaintea ta.
ps.:esti la o facultate de litere?

Sabina Buica spunea...

Nu as putea sa las un simplu comentariu la ceea ce ai scris aici...
dar iti spun sincer ca a trecut ceva prin mine cand am citit si a ramas acolo...

Sunt foarte foarte impresionata.

Felicitari pt ceea ce ai.

Visul iti curge in continuare pe maneci si pe sub inele.
Esti ca o cascada pe diagonala, iar cand ajungi la mare, o transformi intr-un univers fractal cu niste culori pe care oamenii nu le pot vedea cu ochii. Iar cei mai multi privesc si se intreaba.

Dar eu stiu. Chiar stiu.
Te cunosc in anumite parti.

Te vad.

mioara spunea...

Felicitari!

maria spunea...

Felicitari pt ceea ce ai.