nu merge aşa

două cadavre în două morminte paralele

când te trezeşti dimineaţa şi cearşaful se lipeşte de tine şi chipul tău este frumos ca după ce faci dragoste soarele despică aerul în particule strălucitoare asemeni unui tir de mare tonaj frâna lui bruscă la trecerea de pietoni degajă o forţă pe care o simţi în gât glandele nopţii secretă iubire topită pe ziduri unde să mă opresc şi mai ales de unde să continuu drumurile îmi stau în faţă ca nişte pumni strânşi iar eu orbecăi şi nu ştiu dacă cel ales o să mă izbească un zâmbet de care îmi voi aminti toată viaţa un zâmbet de care îmi voi aminti toată viaţa ca un tatuaj în interiorul burţii vântul s-a oprit căldura sapă în piele la greu din mijlocul străzii ies aburi iar în piept este o inimă

sâmbătă 29 ian/ desen în tramvai

suntem asemeni unei haine care n-a fost purtată niciodată
iar trupul s-a săturat de atâta aşteptare
o să închid ochii şi nu o să mă întorc
să ajungi doar acolo unde îi eşti cuiva drag
cu timpul îţi dai seama
că există ceva în noi care rezistă
care nu se dăruieşte niciodată
un arici schimonosit de frică pe spinarea rece a altui animal